Istoria francmasonilor

Ca mai toate societăţile secrete, francmasoneria, prin chiar precauţiile pe care le lua pentru a îndepărta mulţimea, a stârnit bănuielile mai marilor vremii și clerului asupra formelor de guvernare ale popoarelor din acele vremuri. Nobilii și preoţii, nevăzând în masonerie decât un soi de Ligă, formată în vederea subminării fundamentelor puterii lor, și-au reunit adeseori forţele, conducându-se după această falsă idee, pentru a distruge francmasoneria. Pentru succesul planului lor, nobilii și preoţii s-au folosit de zvonurile calomnioase, de poveștile absurde care îi asmuţeau contra masonilor pe cei care nu reușiseră să parvină în societate. Nobilii și preoţii au organizat astfel persecuţii neîncetate care ar fi fost suficiente să distrugă chiar și un imperiu plin de bogăţii și de armate numeroase, în stare să le ţină piept. Cu toate acestea, aceste persecuţii nu au făcut decât să întărească forţele Ordinului pe care nobilii și preoţii doreau să-l răstoarne. De altfel, clerul nu avea alt mijloc de a pătrunde în tainele masoneriei decât obligându-i pe unii membri să aleagă iniţierea, pentru a fi aleși masoni; practic, aceasta era o alternativă în faţa căreia, în mod firesc, mulţi dădeau înapoi. Dacă, în alte vremuri ce au urmat, unii preoţi și chiar capi ai Bisericii au avut curajul să treacă peste prejudecăţi și să devină masoni, s-au convins imediat de absurditatea calomniilor ce murdăreau acest Ordin. Tocmai pentru faptul că Biserica procedează în continuare la fel ca pe timpuri, am hotărât să scriu și să public această carte. Nu o fac dintr-o ură îndreptată contra persecutorilor, cum s-a făcut adeseori până acum, ci doar cu scopul de a face lumină asupra problemei; căci eu sunt convins că, doar din cauza ignoranţei, copiii văduvei sunt ostracizaţi de membrii unei întregi societăţi.

RECENZII