JURNAL 1939-1945

Meritã citit? În faþa acestui jurnal de rãzboi explodând de ura lui Drieu împotriva a tot ºi a toate, a femeilor, a evreilor, a celor mai buni prieteni ai sãi ºi a lui însuºi, iatã întrebarea pe care mulþi cititori ºi-o vor pune. Noi socotim cã da, mai cu seamã datoritã importanþei scriitorului ºi înaltului interes al acestei mãrturii. Curajul de a da publicitãþii o frescã a "celeilalte Franþe" din anii 1939-1945 este egalat de intensitatea trãirilor ºi luciditatea analizelor "colaboraþionistului diabolizat", cãruia retragerea cãrþilor sale de pe piaþã, dupã Eliberare, nu a reuºit sã-i distrugã posteritatea. Drieu la Rochelle a fost exonerat de oprobriul în care au cãzut majoritatea fasciºtilor francezi datoritã seducþiei pe care a exercitat-o asupra multor contemporani ai sãi: Malraux, Aragon, Berl, Jouvenel. Faptul cã s-a sinucis, precum ºi sinceritatea Povestirii sale secrete l-au fãcut sã aparã în ochii generaþiei de dupã rãzboi ca un erou romantic ºi nietzschean, ca o figurã legendarã a nonconformismului contestatar, un fascist cu mâinile nepãtate de sânge, un intelectual care ºi-a împins angajarea pânã la capãt, asumându-ºi consecinþa de a plãti un preþ scump. Personajul sãu a devenit mitic. În Pledoaria finalã, Drieu se plaseazã el însuºi în faþa judecãþii istoriei. Ei bine, sã îl judecãm! Acest jurnal oferã prilejul. Fiecare sã-ºi verifice opinia. 

RECENZII