Reeducare si represiune in comunism. O istorie politica a inchisorii Aiud

DESCRIERE
In istoria sistemului penitenciar romanesc Aiudul si-a castigat o trista faima, din cauza regimului carceral (foame, frig, izolare), a ratei ridicate a mortalitatii, a numarului mare de detinuti, precum si a fenomenului reeducarii tarzii (1959-1964). La inceputul anilor 1950, la Pitesti si Gherla, reeducarea fusese aplicata cu metode de o violenta extrema. In schimb, la Aiud, autoritatile au recurs la solutii mult mai sofisticate. Pentru a infrange rezistenta celor inchisi, Securitatea a utilizat resurse semnificative, sub aspect uman, institutional si ideologic, infiintandu-se chiar si o unitate speciala, Grupul Operativ Aiud, condusa de colonelul Gheorghe Craciun.
Dragos Ursu analizeaza activitatea ofiterilor si gardienilor responsabili de reeducare (cadrul institutional, resursele umane, strategiile si instrumentele operative, munca informatorilor), descrie viata cotidiana a celor inchisi (conditiile de detentie, dezbaterile culturale, proiectiile politice ori cautarile spirituale) si prezinta rezultatele acestui fenomen unic atat din perspectiva tortionarilor, cat si din punctul de vedere al detinutilor care au refuzat reeducarea sau au avut o atitudine rezervata pana la sfarsitul detentiei. Autorul creioneaza pozitia fata de reeducare a unor personalitati culturale (Nichifor Crainic, Radu Gyr, Petre Pandrea), lideri legionari (Ion Dumitrescu-Borsa, Radu Mironovici, Nicolae Petrascu, Nistor Chioreanu), slujitori ai altarelor (Dumitru Staniloae, Arsenie Papacioc, Bartolomeu Anania, Ioan Iovan) sau figuri cunoscute ale memoriei carcerale (Demostene Andronescu, Ioan Ianolide, Tache Rodas).
RECENZII