TOXIC

Françoise Sagan a fost copilul teribil al scenei culturale franceze din anii '50-'60. Celebritatea ei, datoratã în bunã parte unei vieþi mai mult decât flamboaiante, putea rivaliza cu cea a starurilor de cinema ºi a cântãreþilor vremii. Presa a scris cã moartea ei „a lãsat Franþa devastatã", deºi ºi-a trãit ultimii ani în mizerie ºi uitare. Tradusã peste tot în lume, a fost singura scriitoare care nu a fost interzisã în Rusia în timpul Rãzboiului Rece.

Se pare cã tatãl i-a interzis sã-i treacã numele pe o carte, aºa cã tânãra precoce a apelat la un pseudonim inspirat de numele prinþesei de Sagan, un personaj din în cãutarea timpului pierdut de Proust. Succesul ei mondial începe fulminant la nouãsprezece ani, cu Bonjour tristesse, carte tecutã la index de Vatican, care a vãzut în ea „o otravã care trebuie þinutã departe de buzele tineretului".

"Mademoiselle Chanel a literaturii”, cum a fost supranumitã – sau „ºarmantul monstruleþ” -, ºi-a scris singurã necrologul într-un dicþionar al autorilor: „ªi-a fãcut apariþia în 1954 cu un roman subþirel, Bonjour tristesse, care a provocat un scandal mondial. Dupã o viaþã ºi o operã încântãtoare, dar de mântuialã, dispariþia ei n-a fost un scandal decât pentru ea însãºi.“

RECENZII