20 DE ANI IN SIBERIA

... 20 de ani in Siberia – o asez printre cele mai fantastice carti care s-au scris in tara noastra. In fata ei multe carti, multi scriitori si multi eroi literari palesc. Dupa primul soc si cea dintai nedumerire a cititorului, chiar si a unui erudit academician, poate dupa un numar de ani in care uimirea se va fi asezat, deodata cineva va pricepe si va ridica aceasta carte – a Anitei cu trei clase primare si suflet cat o istorie nationala, de o autenticitate stilistica geniala – si le va aseza, fiinta si cartea, la umarul marilor nostri marturisitori ai sufletului romanesc. - Stefan J. FAY Cartea e o revelatie si s-ar cere primita ca atare. Nu doar privitor la soarta deportatilor romani in Gulagul sovietic povestirea Anitei Nandris-Cudla aduce o marturie esentiala, dar si pentru reconstituirea staturii taranului bucovinean: o statura net aristocratica, pe care metamorfozele provocate de comunism o aruncasera nu numai in trecut, ci, s-ar spune, aproape in legenda. Or, iata ca, odata cu Anita Nandris-Cudla, legenda ia conturul firescului, iar realitatea ei ni se impune din nou. Dupa o asemenea carte, orice complex de inferioritate a noastra ca neam ar trebui sa dispara. Cartea aceasta, care nu numai ca se cere neaparat citita, dar ar merita sa fie asezata, prin biblioteci, intr-un raft al clasicilor, descrie unul din cele mai cumplite destine. - Monica LOVINESCU

Media

„Prin câte poate trece o ființă ominiască fără să-și dia seama…” Așa începe manuscrisul care-a trecut granița pe ascuns în 1982, din Cernăuți în România, și a ajuns prima dată la cititori abia în 1991, după ce nepotul autoarei a trimis o scrisoare la Editura Humanitas („Posed un manuscris, mărturie zguduitoare a privind prezența românească în Arhipelagul Gulag”). Autoarea e o femeie dintr-un sat de lângă Cernăuți, dar mai bine zic o extraordinară femeie, pentru că totul e ieșit din comun la ea, înțelepciunea, seninătatea, stăruința cu care pur și simplu a refuzat să moară. Ridicată de-acasă împreună cu cei trei băieți ai ei, nu din cauză că s-ar fi opus ocupației sovietice, ci doar din pricină că numele ei și-al familiei apărea pe lista deportărilor, Anița a fost forțată să supraviețuiască timp de 20 de ani în apropierea cercului polar. Într-un regim de muncă silnică și cumplită, a trăit cu coji de pâine, apă caldă și boli rele, le-a făcut copiilor haine împletite din capete de funie, le-a ținut de cald și s-a luptat mereu să nu-i piardă.

RECENZII